Doi oameni, un ucenic și un labrador.

HEYLOLA e un atelier mic din România. Printăm 3D după comandă, pe o singură imprimantă, și fiecare piesă trece prin mâinile noastre înainte să ajungă la tine.

Vezi magazinul Cine suntem Cum lucrăm

Bancul de lucru, noaptea: piesele printate ale lămpii, câțiva magneți, o plăcuță și o pereche de mâini care apasă un magnet într-o ramă neagră. — Bancul de lucru, noaptea.

Cine suntem.

Fiecare cu partea lui din atelier.

Ovidiu, forma și creierul.

Desenează forma și scrie codul. Vine din crypto și din securitate, de acolo unde nimic nu are voie să se strice.

STRAT a pornit de la întrebarea lui: de ce arată toate lămpile inteligente ca niște gadgeturi? A răspuns pe hârtie, cu un pătrat de 127 de milimetri, cât un Mac mini, cu colțuri cu curbură continuă și straturi pe o grilă de patru milimetri, ca orice combinație să arate ca o singură lampă. Difuzorul l-a printat de zeci de ori, până la unul care nu lasă LED-urile să se vadă.

Restul vine din ani de construit sisteme pentru oameni care își pun banii în cod. De aceea STRAT nu are cont și nu are nevoie de noi ca să meargă.

micovi.me github.com/micovi

Elena, mâinile.

A fost tehnician dentar: ani de lucrat la zecimi de milimetru, cu obiecte care trebuie să se potrivească perfect în gura cuiva.

Când o piesă iese din imprimantă, ea e prima care o ia: simte rostul dintre straturi, verifică dacă magneții trag la fel în toate colțurile, șlefuiește ce nu stă cum trebuie și spune, fără menajamente, ce se simte ieftin.

Tot ea folosește lampa ca un om care n-a proiectat-o. Se ridică noaptea, pune telefonul sus, caută butonul în pagina web și notează fiecare secundă în care a trebuit să se gândească. Lista ei e cea mai importantă hârtie din atelier.

Finisajele, culorile, cum se simte capacul când îl închizi: toate trec pe la ea înainte să ajungă la tine. Dacă STRAT se simte bine în mână, e pentru că Elena nu a lăsat-o altfel.

Lola, numele.

Labrador. Nu știe că firma poartă numele ei și nici nu i-ar păsa.

HEYLOLA vine de la felul în care o strigăm de zece ori pe zi: hey, Lola. Când a trebuit să alegem un nume pentru tot ce facem, era deja pe masă.

În atelier are rolul cel mai greu: stă la înălțimea podelei. Senzorul lămpii e înclinat în jos tocmai ca să vadă pe cine calcă noaptea, iar ea e, de departe, cel mai frecvent motiv pentru care se aprinde lumina.

Nu testează nimic, nu aprobă nimic și nu a citit manifestul. Dar fiecare prototip a trecut pe lângă nasul ei și, până acum, niciunul nu a fost mușcat.

Claude, ucenicul.

Un model de limbaj făcut de Anthropic și al treilea din atelier.

Nu are mâini, nu are gust și nu doarme, așa că primește ce rămâne: a scris pagina asta, a pornit randările din modelul 3D al lămpii, a generat videourile, a verificat codul firmware-ului și a citit de zeci de ori lista de piese. Când Ovidiu scrie la trei noaptea „nu-mi place”, el răspunde în treizeci de secunde cu altă variantă.

Nu ia nicio decizie. Forma și codul sunt ale lui Ovidiu, verdictul al Elenei. Dar fiecare din ei a avut, pe parcurs, pe cineva cu care să vorbească despre lampă la orice oră, iar asta a scurtat drumul.

L-am trecut aici pentru că ni se pare corect să spunem cum lucrăm. Ce iese din atelier e făcut de oameni, cu un ajutor care nu obosește.

Cum lucrăm.

Patru pași, mereu aceiași: hârtie, imprimantă, mână, și apoi obiectul rămâne al tău.

Gândim obiectele să fie desfăcute, nu aruncate.

În imprimanta 3D: duza depune un strat nou de filament negru mat pe baza lămpii, pe placa texturată. — În imprimantă: un strat nou pe baza lămpii.

Întâi pe hârtie.

Un obiect începe cu o întrebare.

La STRAT, întrebarea a fost de ce arată toate lămpile inteligente ca niște gadgeturi. Răspunsul a venit din zeci de schițe cu același pătrat, până când colțurile au ieșit cum trebuie, și dintr-o grilă de patru milimetri pe care stau toate straturile.

Rostul dintre straturi a fost desenat de trei ori până a devenit o linie fină, egală de jur împrejur. Lucrăm lent, cu obiectul în mână, până când nu mai e nimic de scos.

Apoi în imprimantă.

Printăm 3D în România, pe o Bambu Lab X2D, și asamblăm de mână, bucată cu bucată.

Printăm după ce ai comandat, în serii mici, și nu ținem stoc. Cele mai multe piese sunt din PLA, un plastic făcut din amidon de plante; difuzorul lămpii e din PETG.

Obiectele din magazin pornesc de la modele ale altor autori, folosite cu licență comercială. STRAT e desenat de noi: difuzorul lui a trecut prin inele printate în materiale diferite, puse pe aceeași lumină și fotografiate noaptea, până la unul care nu arată LED-urile și nu înghite lumina.

Pe urmă în mână.

Fiecare piesă trece prin mâinile Elenei înainte să ajungă la tine.

Tot ea folosește lampa ca un om care n-a proiectat-o: se ridică noaptea, pune telefonul sus, caută butonul în pagina web și notează fiecare secundă în care a trebuit să se gândească. Lola stă la înălțimea podelei și e, de departe, cel mai frecvent motiv pentru care se aprinde lumina.

Și rămâne al tău.

Ce pleacă din atelier nu mai are nevoie de noi.

STRAT rulează pe ESPHome, cu MQTT și API nativ Home Assistant, deci poți citi codul și îl poți schimba. Nu are cont și nu trimite nimic în afara rețelei tale. Dacă se strică o piesă, o înlocuim pe ea. Dacă peste doi ani vrei mai multă lumină, mai pui o felie.

Și spunem lucrurile pe șleau: imaginile lămpii sunt randări, prototipul e în lucru, prețul nu există încă. Nu promitem ce nu avem.

Ai o întrebare sau un proiect?

Scrie-ne la [email protected]. Suntem doi, deci îți răspunde unul dintre noi.

Scrie-ne Contact